Chocolate lava cake-Vulcan de ciocolată

    Un desert rapid şi deosebit de gustos.Asta dacă iubiţi ciocolata.Si cine oare n-o iubeşte?

Reţeta am găsit-o pe site-ul Paulei- Enjoy Dessert şi am zis ca musai s-o fac şi eu.

Mi-a plăcut rezultatul doar că nu am avut forme potrivite pentru ele.Ar fi ieşit mult mai bine în ceşti mai înalte,mijlocul ar fi rămas mult mai fluid.

 Avem nevoie de:

250 g ciocolata 72% cacao

200 g unt

4 oua

4 linguri zahar

4 linguri faina

1 lingura cherry angelli

Vanilie

1 praf de sare

Unt si cacao pentru uns formele

Vom proceda în felul urmator:

Din aceste cantitati vor rezulta 6-8 bucati,în functie de formele folosite.

Eu am folosit cesti de ceai si vase ramekin,dar mai bine au iesit cele din cesti.

Am uns formele cu unt si le-am presarat cu cacao.

Cuptorul l-am preîncalzit la 200 de grade.

Ciocolata am topit-o împreuna cu untul pe baie de aburi.

Ouale le-am batut cu zaharul si un praf de sare,apoi le-am pus peste ciocolata.

La final am adaugat faina,vanilia si lichiorul.

Am pus compozitia în formele pregatite si le-am pus la cuptor.

Daca sunt forme mai mici,sunt sufieciente 12-13 minute,daca sunt mai mari,15-16 minute vor fi de ajuns.

Sunt gata când la suprafata apar mici crapaturi.

Atentie! Daca le lasati mai mult,nu veti avea „miezul” acela curgator si e pacat.

Le-am scor din cuptor,le-am lasat  câteva minute,apoi le-am rasturnat.

Nu am avut înghetata asa ca le-am decorat cu frisca ,zmeura si afine.

S-aveţi poftă !!!

Secunda fatală

Sursa foto

  Imi era aşa dor sa scriu,despre ce simt,despre ce gândesc.E ca un fel de terapie.

Din păcate nu am prea avut timp în ultima vreme şi a fost prea multă amărăciune în viaţa mea. Prea mulţi oameni dragi ori doar apropiaţi au parasit aceasta lume,unii în urma unor afecţiuni grave iar alţii murind stupid înainte de vreme.

Prea mulţi oameni dragi au avut de suferit din diverse motive.

    Astazi mi-am condus pe ultimul drum un prieten foarte drag.Si nu a plecat singur în altă lume,ci împreuna cu soţia  şi unul dintre copii,în timp ce celalalt copil se afla pe masa de operaţie,luptând pentru viaţa lui cu puterea celor şase anişori.

    Sute de oameni au fost alături de ei în această zi tristă.Pare nespus de nedrept ca nişte oameni tineri,frumoşi dar mai ales buni să  părăseasca atât de curând această lume.

Rareori mi-a fost dat să întâlnesc un om atât de bun cum era acest prieten.Niciodata nu a ezitat să-i ajute pe cei care i-au cerut ajutorul,nu l-am vazut supărat ori obosit,avea o energie inepuizabila.Pastorul,în cuvântarea lui,amintea unul din raspunsurile lui Radu „…sunt cam ocupat dar o sa încerc,cine face mult,poate face si mai mult”.Si a făcut tot ce i-a stat în putinţă.

      Despre fiul lui ,învăţătoarea a spus ca era „ca o zi însorită de primăvară”.Cred ca era firesc să fie aşa cu astfel de părinţi.

      Dupa o asemenea experienţă,îmi dau seama cât de puţin preţuim uneori viaţa şi de faptul că uneori e suficientă o secundă,o singură secundă care să curme această viaţă.

       La fel ca acea secundă fatală care a curmat trei vieţi.A fost suficientă o secundă de neatenţie şi graba unui alt şofer.

O secundă….atât doar.

       Când am citit cumplita veste,am zis că e greşeală,că nu poate fi adevarat.Am citit şi recitit cu aceeaşi speranţă.Din păcate era adevarat şi Radu nu mai este.

M-a afectat cu atât mai mult cu cât rareori mi-a fost dat sa întâlnesc astfel de oameni.

       Cu toata durerea,cred că important este „moştenirea” ce o lăsăm în urma noastră.

Unele persoane fac asta într-un mod excepţional,chiar daca trecerea lor prin această lume a fost atât de scurtă.

        Rămâi cu bine prieten drag,te vom păstra în inimile noastre!

        Iar voi,dragi prieteni,preţuiţi fiecare secundă a vieţii voastre şi aduceţi bucurie oamenilor dragi din viaţa voastră.

       

         

Poftiţi la plăcinteeeeeeeeeeeee!!!!! Cu urdă sau caş cu verdeţuri

      

 Rumene si călduţe,făcute de mama mea,cu un gust inconfundabil.Puteţi alege între cele cu caş ceapă verde şi mărar ori cu urdă dulce.Nu vă sfiiţi ,dacă se termină repejor face mama altele.

Si pentru că ne plac atât de mult,i-am improvizat mamei o „bucatarie”chiar si  când am ieşit la pădure pentru a ne pregati placinteNu pot să vă explic ce pofte s-au răspândit instantaneu.

 Pentru coca:

600 gr faina

20 gr drojdie

Lapte

Apa calduta

O lingurita sare

Pentru umplutura:

Caş de oaie

Marar verde

Ceapa verde(doar partea verde)

sare

Urdă

Un ou

Zahar

Vanilie

Coaja de lamaie

Ulei pentru prajit

Drojdia se amesteca cu putin lapte caldut si o lingura de faina.Se lasa sa se activeze drojdia.

Faina cernuta se amesteca cu sarea,se pune drojdia si se framânta cu lapte si apa calduta.Daca framântam doar cu lapte,aluatul va fi prea elastic si nu vrem asta.Daca folosim si apa la framântat,placintele se vor rumeni frumos.

Framântam un aluat mai moale,dupa ce va dospi va fi mai usor de întins.

Lasam la dospit într-un loc caldut lipsit de curenti de aer pâna îsi dubleaza volumul.

Pentru umpluturi,amestecam urda cu zaharul,oul batut si aromele.Separat razuim casul si îl amestecam cu ceapa si mararul taiate marunt.Punem si putina sare.

Din aluatul dospit,luam cu lingura si punem pe masa înfainata.Intindem o foaie destul de subtire,punem umplutura si apoi o împaturim astfel încat sa ramâna tot rotunda.

Mai întindem cu sucitoarea,apoi o punem în uleiul încins din tigaie.Intoarcem când este rumenita frumos.

Merg de minune cu un iaurt sau smântâna.

Va tenteaza????Cred ca da.