Hai hui prin Maramureş - Cascada Cailor-Borsa

Poate erati curiosi sa vedeti cum a decurs mai departe hoinareala prin Maramures.
Macar ca mi-a fost greu sa ma decid ce vreau sa mai vizitez,timpul fiind scurt,iar dorintele multe.
           Asa ca,dupa plimbarea cu Mocanita,am decis s-o luam inspre Borsa,statiune balneoclimaterica si de odihna,adica inspre Masivul Pietrosul din Muntii Rodnei,masiv care adaposteste o rezervatie naturala  complexa (geomorfologica,floristica si faunistica)cu numeroase urme glaciare,declarata de UNESCO rezervatie a biosferei inca din anul 1979.Pe versantul nordic al muntelui se afla si Cascada Cailor,obiectivul calatoriei noastre.

            Zona geografica este de o frumusete rara. Peisajele montane si cele ale vailor care il strabat iti incanta privirea. Cu nenumaratele zone naturale protejate, pajişti domoale in vale, pe care animalele pasc in siguranta , munţi acoperiţi de păduri veşnic înverzite, toate se oglindesc în ape limpezi, de cristal, întinse pe toată regiunea,ori imbracati in mantia de zapada si gheturi de clestar iarna.Nu exagerez spunand ca e un peisaj de basm,probabil ca aici se pot face si tratamente pentru „suflet”,te vindeci de toate neplacerile traiului la oras.

           Ajunsi in statiune,alegem reteta cea mai convenabila de a ajunge la cascada.Adica,urcam cu telescaunul pana la o altitudine de 1300 de metri,apoi un drum pe jos de 30 – 40 de minute,in functie de antrenamentul fiecaruia.Pentru cei mai antrenati,se poate ajunge si prin vale,drumul dureaza cam o ora si jumatate.Ne-am incumetat insa,macar ca ne-a trebuit putin curaj,ca niste oameni de oras ce suntem,s-au cam incins „motoarele” cam lancezite de traiul comod de la oras,dar ….deh…ca orice lucru frumos,cascada isi cere tributul.Parca si traseul a devenit mai usor cand deja auzim zgomotul caderii de apa,care ne ademenea vuind.

Ajungem si la spectaculoasa cadere de apa.

           Din inaltimile muntelui,pe un versant foarte abrupt al rezervatiei Piatra Rea,se arunca spre noi un suvoi de apa,sarind vesel din piatra in piatra ,de la o inaltime de aproape 100 de metri,fiind cea mai mare cadere de apa din Romania. Apa rezultata din topirea zapezii si din ploi se aduna intr-un cerc glaciar si de acolo se pravaleste in jos formand cascada in mai multe trepte cu caderi succesive de 40 de metri apoi 20 de metri si din nou 40 de metri

              Navalnica si zgomotoasa la topirea zapezilor sau dupa o ploaie puternica sau linistita si firava in timpul zilelor calde de vara,asa cum a fost acum.Mi-ar fi placut sa fie mai „bogata” dar ne-am bucurat si de o zi minunata de inceput de toamna.La fel de interesanta este si iarna cand se imbraca intr-o manta de gheata in care se reflecta verdele padurii.

             Si ca orice lucru pretios,cascada are legenda ei la fel de frumoasa.        
Legenda spune ca in locurile respective, de mult, aparuse o herghelie de cai de… dincolo. Intr-o noapte fara luna, niste ursi au atacat herghelia respectiva. Speriati, caii au tasnit care-ncontro. Intuneric fiind, nu au vazut prapastia din fata lor si au cazut cu totii. In locul respectiv s-a format aceasta cascada…
             Am trait intens fiecare secunda din aceasta frumoasa experienta.La coborare avem prilejul de la asemenea inaltime,sa admiram peisajul minunat din vale, peisaje de poveste.Pacat ca obiectivul aparatului nu poate reda si senzatiile traite acolo,deasupra lumii.

            Cam atat am reusit sa vedem intr-o zi,deja am in plan urmatoarea destinatie.Ca sa vezi tot ce-i de vazut in Maramures,iti trebuie mult timp.

            Daca dimineata la plecare,am vazut oamenii mergand la Biserica in frumoase straie populare,acum,cand soarele era la asfintit,imbracati la fel de frumos,stateau la porti povestind pe indelete.
            In drumul spre casa,soarele era la asfintit,imbracand crestele muntilor in frumoase culori purpurii.